Dincolo de toți ghețarii Lumii!

FRUNZELE, VISELE ȘI SPERANȚELE

    Am avut un pumn plin cu speranțe și un ocean întreg de vise.
Însă frunzele căzute moarte foşnesc în urma ta şi pleacă tot mai departe, luând şi visele, şi speranţele mele cu ele.

     Acum încerc din răsputeri să mă agăț în marginile vântului de orice frunză, să nu mă las prins de aerul mohorât, de brumă umedă și rece. Dar afară se face frig și lugubru, ca în picioarele mele. Și cineva îmi îmbrățișează drumul cu adierea lină a frunzelor de pe jos.

     Și se pare că nu sunt decât o frunză plutitoare în aer, ce zboară la întâmplare, și care uneori când nu e obosită se înalță sus, să caute curcubeul din mine aducător de bine. Că visul meu va rămâne doar un vis. Dar mai e dorința ce nu s-a stins și va dăinui dincolo de toți ghețarii lumii și toate relele am să sper, să reușesc .. să trăiesc cu adevărat. Și să uit că o parte din mine a fost lovită de o mare cumpănă.