Îngerași în zăpadă!

ȘI A FOST ZĂPADĂ. ȘI A FOST FRUMOS. 
ȘI AȘTEPT SĂ MAI FIE

❝Când ai încetat să mai fii copil, ai murit demult❞.

citat de Constantin Brâncuși

Prima babă de omăt, Reggio nell'Emilia (Italia)

     Iubesc iarna, nu pentru că face parte din mine sau că tocmai de anul nou m-a paralizat, ci pentru că numai atunci putem picta îngerași în zăpadă. Cu cele mai ciudate forme, întinși pe spate... Am o sete atâta de alb, să mă trântesc cu spatele în omătul nepătat și să dau din mâini şi din picioare, până o să iasă un îngeraș.

     Chiar dacă pare a fi o activitate puerilă ruptă din povești, ea poate aduce bucurie nu doar copiilor, dar și copilului din fiecare din noi, scuzați-mi repetarea. Căci... „când ai încetat să mai fii copil, ai murit demult”.

      Şi a fost zăpadă. Şi a fost frumos. Și aștept să mai fie.

     La mine, însă e rece de demult, iarna sunt picioarele mele, s-a transformat în ceva fizic, i-am dat o parte dn trupul meu, i-am oferit loc și spațiu pentru ca lumea să afle că minuni există. Însă eu nu mă las controlat de el, încă dețin supremația aici, deși sunt infim mă mai zbat prin timp, prin faptul paradoxal de a mai exista și nu am înghețat de tot... sunt definiția zăpezii pure... Sunt decât eu şi neputinţa mea, faţă în faţă la o masă ce au împins-o pân'la ușă. De când n-am mai făcut îngerași în zăpadă.

Primul vis, primii fulgi de nea și pe Aripi de zăpadă în Reggio nell'Emilia (Italia), 2007