Curcubeul din mine!

Când îţi priveşti mâna
Cum tremură amurțită și ea
Înțelegi că firav vreodată
Nu vei mai putea mângâia.

Când vrei să străbaţi munţii,
Dar nu mai poţi decât în brațe
Îți vine să zmulgi din tine cu dinții
Izgonit chiar de propriul frate!

Când ești desprins de singura speranță
Precum frunzele de al său ram
Împrăștiate la sute km distanță
Trebuie să mă adun, cât zile mai am.

Când te întâlnești cu abisul
În așteptarea sprijinului promis
Se pare că rămân doar cu visul
Dar curcubeul din mine nu s-a stins!