Ultimul respir de toamnă

ZILELE SEMI-CĂLDUROASE 

AU TRECUT...

     Frunzele îmi iau foc. Și eu privesc cu tristeţe prin fereastră la fumul ce se înalță haotic, cum ele ard în chinuri groaznice și boala se pierde în aer. Să profităm de ultimul respir de toamnă și să sperăm nu, și ultima sclipire de cer cu soare încălzitor.

     Este sfârșit de brumar, pe ogoare sunt însămânțate toate grânele de toamnă și lumea se pare că este gata pentru iernat, iar promoroaca n-are decât să se lase pe nebăgate de seamă. Deși în luna noiembrie frigul îi îndeamnă pe gospodari să se strângă la gura sobei, activitățile câmpului nu încetează deloc. Dacă este vreme frumoasă, precum astăzi se plantează copăcei, sau se sapă gropi pentru cei care urmează sa fie sădiți în primăvară. Se îngroapă via pentru a o proteja de ger, iar trunchiurile copacilor se vopsesc cu var ca să nu-i ademenească pe iepuri să le distrugă scoarța. Și numai puturoșii, gen frati' meu, un leneș mai mare n-am văzut, cu siguranță cel mai mare din zonă poate să se bucure de sosirea iernii că cică atunci e mai puțin de muncă. Dar despre asta în altă zi.

     Vântul însă suflă destul de rece, strecurându-se perfid pe sub crăpăturile geamului până în camera cu pereții îngețați de frig și numai pătura îmi ține de căldură, cu putință. Sunt indiciile clare că zilele semi-călduroase de toamnă au trecut, iar iarna se pregăteşte să vină cu tot alaiul ei caracteristic. Abia aștept pentru fulgii de zăpadă.