Slove de pe screaua strâmbă!

DIZABIL IARNA

Dizabil mă cheamă,
Și iarna vrea să mă înghețe iar
Ca să pună capăt semnalului fără ecou
Dintre toți suferinzii de paralizie
Ăsta chiar își așează slovele de pe screaua strâmbă
Cu sânge înghețat de frig
Din cotonoagele ce nu-l mai țin
Neobservat în lumea largă,
Dar îndrăgostit de minunăția de afară
Îmi cresc piciorușe noi din zăpadă rară
Să dau altă nuanță sufletului.