Pe cine deranjează... Pleacă!

SCRIU CEEA CE GÂNDESC 

ȘI GÂNDESC CEEA CE SCRIU...

Iar cui nu-i convine poate merge mai departe. Nu am să plâng.

Sunt ... nu-mi spune nimic nou. Toate sunt cunoscute. Totul se vede de la sine și totuși nimeni nu are ochi să vadă. Sunt deprimat. Da, oameni fără dizabilități și noi, ăștia în cărucioare cu rotile, adică cu dizabilități suntem uneori deprimați.., dar ne uităm în Sus și ne trece! Spre deosebire de voi, care scânciți la cea mai mică înțepătură.
 

Scriu ceea ce gândesc și gândesc ceea ce scriu, sincer. Iar pe cine deranjează... Pleacă, ieșirea o găsești singurel, nu mă plâng. Sunt ceea ce sunt, nu ceea ce ar vrea mușchii gambelor să fiu, cu mari regrete.

Nu scriu din burtă, pot să repet, adevărat, sunt mai mult paralizat decât neparalizat, dar încă mai simt și pot să gândesc... Acuma pot. Și am timp... Nu mai trebuie să-mi rup spatele muncind pentru fundul altora. De vreme ce organismul meu a pierdut din echilibru, până când nu și-l va restabili la loc... Câtă vreme un singur lucru îmi trebuie, care mi-a fost luat pe nedrept și care nu suferă modificarea! Câtă vreme am două măini puternice, o inimă ce bate și o lacrimă ce picură, cine știe de câte voi mai fi în stare să suport.

Iar cui nu-i convine poate merge mai departe. Nu am să plâng.