De unde dispariția bucuriei de a trăi?

EXISTĂ OAMENI CARE SE PREFAC 

 CĂ SUNT OAMENI...

❝Preţuieşte în viaţă lucrurile mici, căci o lumânare va reuşi ceea ce soarele nu va putea niciodată: să lumineze în intuneric.❞

Citat din Leonardo da Vinci

     Ieri a fost, deci ziua noastră, a celor cu dizabilități și iată cum am sărbătorit-o eu, un Dizabil mai puțin cunoscut! Pe întuneric, întocmai ca pe vremurile „comunismului înfloritor” la lumina unui opaiț, cu lumânarea în preajmă, în cazul că se termină și lanterna pentru orice eventualitate. De ce?Pentru că de fiecare dată când timpul se înrăutățește pe aici, în Bugeac, lumina electrică este deconectată și asta ține pe puțin o zi, deși vremea nu e atât de rea, dar așa pe semne se fac economii de electricitate în Ucraina. Deoarece mai toată lumea preferă să-și încălzească casele cu ajutorul caloriferelor electrice sau prin instalații electrice improvizate, întrucât e mai puțin costisitor, decât de pildă, cărbunii sau lemnele. Căci copaci de tăiat prin împrejurimi nu prea au mai rămas.

     Nu este de mirare că tinerii nu-şi doresc întotdeauna să trăiască într–un astfel de mod și pleacă. Dar mite un om bolnav, de unde o fi fiind cu dispariția bucuriei de a trăi? Numai nu de la becul electric că este întrerupt și internetul odată cu el rămas fără treabă. Răspunsul e sub picioarele mele: de la fapte necugetate comise de așa-numiții prieteni, apropiați, de oameni ce pot rămâne indiferenți la simbolistica unei asemenea zile. 

     Pentru că există mulți oameni care se prefac doar că sunt oameni. De ce? Pentru că le e în cot și într-un loc de noi, și nu au curajul s-o recunoască. Până în clipa când toţi vor fi trăsniți de Sus și or începe a vedea lucrurile aşa cum le văd eu.