Scriu fără rost, dar...

NU E NIMIC. O FAC MAI MULT
PENTRU MINE

Și cineva totuși mă aude, și mă citește!

Și iar aceleași întrebări fără răspuns...
Din litere de foc și sânge alcătuire
Și înțeleg că aproape scriu fără rost, dar nu e nimic.
Pentru că o fac mai mult pentru mine.
Cineva totuși mă aude și citește!

Și încă ceva, duceți-vă la naiba.
Omul de Suflet știe că nu vă pasă.
Îi Pasă Lui Dumnezeu, restul puțin contează,
Căci nu avem nevoie de suflete false și prieteni noi în fiecare zi
Și nici de mila voastră nu avem nevoie,
Sau să ne tânguim că tot românul s-ar pricepe la asta, pentru că tânguirea voastră îmi frânge inima, așa cum și faptul că tot ce facem noi nu e decât o flecăreală...

O fi, dacă nu s-ar spune adevărul. "Adevărul fără smerita cugetare se întemeiază pe pomenirea răului. " – ne spune Sfântul Ambrozie de la Optina. Știu cât v-ar conveni să închidem ochii la prostiile voastre și să păstrăm tăcerea. Iar voi să continuați în flecăreală și manele să scuipați cu rahat de porci ce sunteți pe tot ce mișcă diferit, deranjant, ca și cum am fi paralizați de tot. Aflați că nu suntem, ceva încă se mai simte, ne bucurăm de o autonomie, într-o măsură mai mică sau mai mare, ce ne permite să rezistăm la o întristare apăsătoare și o mie de alte rele...

Și să ne păzim de tăcerea rea ca de flecăreală.
Omul de Suflet știe. Cum stau lucrurile.
Și cineva totuși mă aude, și mă citește!