Curajul de a fi Dizabil!

ȘI MORT, DACĂ ASTA O SĂ SCHIMBE ATITUDINEA...

Față de peste un milard de persoane din întreaga planetă ce trăiesc cu o formă sau alta de dizabilitate

Nici o zi nu mai e cum a fost înainte.
De când picioarele au început să cedeze din maluri
Într-un sfârșit de decembrie nefericit
M-a înțepenit de la brâu în jos. La inimă e mai complicat de ajuns
Încă mă pasc atâtea rele, dar încerc să fac față.

Numai n-am să pot să înţeleg niciodată această soartă cu greu de mulțumit,
De ce a lovit în grabă, cu atâta stupiditate și tocmai de Anul Nou? Și exact pe mine.
Ăla din imagine, pentru ceea ce am fost blestemat să fiu,
Un dizabil. Care nici măcar nu a apucat să trăiască cu adevărat, n-a apucat nici să meargă destul, să iubească sau să-și cunoască familia din visuri, și doar să muncească prin străinătate ca un sclav pentru fundul altora, singuratic și fără vină, călătorind…
A fost foarte nedrept și foarte meschin,
Chiar dacă am fost călit în copilărie să îndur orice în viață.

Bine barem că i-am făcut bucuroși pe unii cu asta,
Pe toți invidioșii, indiferenții, ofticoșii, răutăcioșii, egoiștii chiar dacă nici nu a meritat o asemenea ursită...

Un dizabil. Cu curajul de a fi și mort, dacă asta o să schimbe atitudinea lumii întregi față de cei suferinzi. În speță, față de peste un milard de persoane din întreaga planetă ce trăiesc cu o formă sau alta de dizabilitate, dintre care aproape 200 de milioane sunt în mari dificultăţi de viață. Se poate altfel?