Pe lumea aceasta e puţină frumuseţe, femeia (ce citește aceste rânduri) este una din ele.
O frunză pe patul tău, măcar atât dacă aș putea să-ți fiu.
Problema nu este în Ea. Ci în a o găsi pe cea potrivită. La capătul celălalt neapărat cineva este... Nu toată lumea este dată dracului chiar, mai sunt suflete care se respectă. Trebuie doar să vedem asta, și se poate vedea, doar că unul tot trebuie să deschidă geamul. Să fii în stare să te uiţi la un tablou şi să te gândeşti la el ca artă, nu ca valoare materială, adică să simţi... arta. Nu se poate să te implici cu primul întâlnit. Iar dacă te mulţumeşti cu puţin, primeşti puţin. Şi dacă vrei prea multe, poţi să rămâi cu nimic. Aşa că caută soluţia de mijloc.
Iubirea e aşa de scurtă, iar uitarea atât de grea. Adevărat, mai uşor e să ierţi, mai greu e să uiţi momentele neplăcute care pot apărea între voi doi. Au fost însă şi momente fericite, aş spune, încearcă să le astupi cu ele pe cele rele. Important să ne comportăm vertical, chiar şi dacă inima ne plânge şi atunci când nu vrem. Să ne păstrăm controlul, asta e cheia...
Mie-mi trebuie doar sa-i aud vocea de copilă, cu-i să-i spun o noapte plăcută, să sărut dimineața pentru o zi frumoasă.
„Știi că aș veni la tine și cu picioarele rupte, chiar și dacă nu m-ar asculta picioarele...” parcă prevestitor îi scriam acum câțiva ani prietenei mele. Cât îmi doream să ancorez pe malurile ei fiecare zi ce ma ținut departe, dacă aș putea să mă-ntorc îndărăt. Sentimentele nu mor niciodată. Fără tine lumina nu mai e aşa miloasă. Prea bun ca să fiu şi drept. Am şi uitat cum e aceea să fii cu cineva aproape. Ştiu că nu tuturor le este dat să aibă o familie. S-ar fi putut reuși și pentru mine. Dar în viață a mers cu totul în altă direcție. Temerile mele se adeverise. Acum e prea târziu, simt asta.
Oricum nu încetez să sper, inimioară. Eu te țin minte și te iubesc și acum. Tu însă, nu te distruge, așteptând!
Dragostea este grăuntele fericirii. Să iubești este cel mai plăcut lucru pe lume. Și poate nu e târziu chiar și pentru o frunză ce se încumetă să cadă, deși vântul năprasnic bate anume pe ea.
O simplă frunză pe patul tău, atât dacă ai lăsa să-ți fiu.
O frunză pe patul tău, măcar atât dacă aș putea să-ți fiu.
Problema nu este în Ea. Ci în a o găsi pe cea potrivită. La capătul celălalt neapărat cineva este... Nu toată lumea este dată dracului chiar, mai sunt suflete care se respectă. Trebuie doar să vedem asta, și se poate vedea, doar că unul tot trebuie să deschidă geamul. Să fii în stare să te uiţi la un tablou şi să te gândeşti la el ca artă, nu ca valoare materială, adică să simţi... arta. Nu se poate să te implici cu primul întâlnit. Iar dacă te mulţumeşti cu puţin, primeşti puţin. Şi dacă vrei prea multe, poţi să rămâi cu nimic. Aşa că caută soluţia de mijloc.
Iubirea e aşa de scurtă, iar uitarea atât de grea. Adevărat, mai uşor e să ierţi, mai greu e să uiţi momentele neplăcute care pot apărea între voi doi. Au fost însă şi momente fericite, aş spune, încearcă să le astupi cu ele pe cele rele. Important să ne comportăm vertical, chiar şi dacă inima ne plânge şi atunci când nu vrem. Să ne păstrăm controlul, asta e cheia...
Mie-mi trebuie doar sa-i aud vocea de copilă, cu-i să-i spun o noapte plăcută, să sărut dimineața pentru o zi frumoasă.
„Știi că aș veni la tine și cu picioarele rupte, chiar și dacă nu m-ar asculta picioarele...” parcă prevestitor îi scriam acum câțiva ani prietenei mele. Cât îmi doream să ancorez pe malurile ei fiecare zi ce ma ținut departe, dacă aș putea să mă-ntorc îndărăt. Sentimentele nu mor niciodată. Fără tine lumina nu mai e aşa miloasă. Prea bun ca să fiu şi drept. Am şi uitat cum e aceea să fii cu cineva aproape. Ştiu că nu tuturor le este dat să aibă o familie. S-ar fi putut reuși și pentru mine. Dar în viață a mers cu totul în altă direcție. Temerile mele se adeverise. Acum e prea târziu, simt asta.
Oricum nu încetez să sper, inimioară. Eu te țin minte și te iubesc și acum. Tu însă, nu te distruge, așteptând!
Dragostea este grăuntele fericirii. Să iubești este cel mai plăcut lucru pe lume. Și poate nu e târziu chiar și pentru o frunză ce se încumetă să cadă, deși vântul năprasnic bate anume pe ea.
O simplă frunză pe patul tău, atât dacă ai lăsa să-ți fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru timpul acordat ....