► Asta mi se putea întâmpla numai mie!

FIECARE MERITĂ A DOUA ȘANSĂ

     În fiecare dimineață când mă trezesc primul gând care îmi vine în minte este 'nu, încă o zi de chin', frânt și inundat de atâtea gânduri că asta putea să nu mi se întâmple. Că sunt paralizat dintr-o nefericită întâmplare. Cu supradoză și din negligența unora. Și trebuie să „mulțumesc” pentru asta unei familii care a fost foarte bună de-altfel cu mine pe timpul aflării mele în Italia, doar că a omis să-mi spună totul despre antinflamatoriile ce mi le dau pentru durere de spate. Că au o limită zilnică foarte strictă. Mai cu seamă că acestea pot fi prescrise numai la recomandarea și sub observația medicului. Și poate nu mă paraliza din senin fără ca măcar medicii să înțeleagă de ce.

     Oare cine îți propune medicamente fără să te preîntâmpine că au o măsură, care nici într-un caz nu trebuie depășită? Ce fel de oameni pot face una ca asta?

     Cum e posibil să aflăm din internet de pericolul ce prezintă un medicament pentru sănătatea noastră, numai nu de la persoanele din jurul nostru ce ți-l dau așa ușor și omit parcă premeditat să vorbească. Că acesta are o limită prestabilită, odată ce ai trecut peste ea viața ta poate lua o întorsătură groaznică. Ce bizar că mi-au mai fost propuse aceste comprese Brufen (600 mg și acum le păstrez), absolut gratuit și iar fără să fiu atenționat? Ca și cum.., nu vreau să bănuiesc nimic? Dar cu ce am greșit? Care o fi păcatul meu? Un liniștit, un singuratic și tăcut în colțul său cum nimeni altul.  Sau tocmai felul meu de a fi?

     Și din nou, asta mi se putea întâmpla numai mie! Am să tângesc tot timpul după ceea ce ar fi putut fi şi ce nu se va întâmpla niciodată. Deși fiecare merităm a doua șansă.