duminică, 7 octombrie 2012

► Lovit în colțul Inimii!

     De ce stoluri de păsări se înalță în pripă și zboară,
lovindu-se în colţul inimii mele?
     Iar sufletele noastre parcă rămân pustii, ca și cum pierdem pentru câteva luni nişte prieteni dragi şi ne simţim însinguraţi.

     Uimitoare mai este uneori natura umană, ca şi natura ce ne înconjoară! Şi eu m-am întrebat şi am trăit asemenea momente şi, chiar dacă nu pot să mai ies afară ca altădată, mă bucur să le aud uneori cântând într-un popas pe nucul de lângă geamul unde stau. Că acestea există!

     Sau există careva din voi, ce nu a zărit toamna în viața lui măcar cu coada ochiului, cum rânduri-rânduri de păsări zboară deasupra orașului sau satului tău, îndreptăndu-se către sud și să nu presimtă în suflet un sentiment ciudat de melancolie? Sau poate înţelegem că vremea desfătărilor din perioada estivă a trecut ori, chiar mai mult, ne amintim că prietenul este în dificultate și poate fi ultima vară din viaţa lui?
     Că visul lui va rămâne doar un vis?

     Mereu mi-a fost frică să pierd persoanele la care țin și totuși mă întreb: cuiva îi e frică, că mă poate pierde pentru totdeauna? Știu de două, chiar trei prietene și un prieten, cărora le pasă și se interesează de mine și știți, asta e destul pentru mine. Mulțumiri infinite.

...Și au forma unui V? Copil aș spune, pentru că numele meu începe cu această literă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru timpul acordat ....