- Timpul, încotro Mergi!

     „Cea mai mare parte din viața noastră pleacă pe erori și fapte urâte, iar altă parte din inacțiune, și aproape întotdeauna toată viața în aceea că facem nu ceea ce trebuie."
Lucius Annaeus Seneca

     Uneori cuvântul - tratează, iar alteori - înțeapă, uneori - salvează, alteori - ucide... Timpul!
     A trecut copilăria, adolescența, totul trece odată cu timpul.  Și înapoi nu se mai poate întoarce. Dar timpul vindecă - cine spune, se înșeală pe sine. Credeam că am timp mai mult decât suficient, dar în viață nu este așa.
     Anume timpul este darul cel mai prețios al veșniciei pentru noi, oamenii. Cât de banal n-ar suna, dar timpul, la fel ca sănătatea sau viața, nu-l poți cumpăra cu orice preț. El nu se vinde, împrumuta, sau de pus în bancă. El curge în mod constant și consecvent, indiferent cât am strădui să-l oprim din progresul metodic, măcar pentru un minut.
     Mi se pare că, în ultimii ani, timpul nu pur și simplu doar curge, ci se grabește chiar, clocotește, fuge ca greierele în galop... Numai că încotro?
     Fiecare râușor se scurge într-un râu, iar râul în mare sau ocean. Dar unde se duce timpul pierdut într-un fel sau altul petrecut? Ce urmărește? Aproape nimeni nu poate răspunde la aceste întrebări. Dar mai mult sau mai puțin, fiecare dintre noi simte o lipsă acută de timp. Timpul își accelerează ritmul ca și o locomotivă dispersată. Și indiferent de cât de des oamenii n-ar încearca să-l economiseze, nu reușesc întotdeauna. Au apărut până și cursuri speciale privind gestionarea timpului, dar nimic, din păcate, nu-l poate opri, pentru că pe timp, nimic și nimeni nu stăpânește.
     Și ce regulă ciudată - cu cât omul lucrează mai mult, cu atât mai repede zboară timpul. În confuzia secolului XXI, tot mai multă lume nu cunosc altceva în viața lor, cu excepția muncii și somnului. Nu avem timp să ne uităm în ochii celuilalt, pentru că ne pare mult mai important și interesant să stăm în fața unui calculator sau televizor. Noi nu observăm lucruri simple, dar atât de minunate din jurul nostru: stoluri de păsări fascinante zburând în pripă spre alte colțuri de inimi, primul ghiocel născut în martie, foșnetul moale de frunze căzute din cer sub picioarele noastre. Am încetat să mai radiem de bunătate: la aniversări ne dăruim bani unul altuia, fiindcă nu găsim timp pentru a alege un cadou; cu Anul Nou ne felicităm prietenii prin internet, deoarece nu avem timp să semnăm o felicitare; și noi toți, tot mai rar să adoptăm un animal de companie - ei cer prea mult din timpul nostru .
     Da, timpul se duce. El nu poate fi ajuns din urmă... Dar încerc totuși câteodată să mă opresc, amintindu-mi totodată că viața noastră este încă limitată de Majestatea Sa Timpul! Și este foarte folositor să gândim bine înainte ca măcar ceva să facem - dacă într-adevăr asta trebuie făcut?
     Dragostea ajută să ucidem timpul, dar uneori timpul ucide dragostea. Timpul nu vindecă, timpul... Acesta schilodează suflete inocente... Ne mutilează pe dinăuntru și ne șterge în definitiv. Sau pur și simplu se găsesc doi stricați... și te dau afară după ușă ca pe un câine, așa cum s-a întâmplat cu un invalid imobilizat în cărucior cu rotile. Nu este greu de intuit la cine mă refer.
     Și cu așa specie de oameni se întreabă: Timpul - încotro mergi?