- Fluturii trăiesc mai mult de o zi !

      Îmi este dor de curcubee si de fluturi pe deal , pe toloacă , să alerg neîncetat după ei , printre ei... Îmi amintesc încă fraged chiar reușisem să ademenesc unul pe toloaca Bunelului pe-atunci cu flori
în alb-violet ,

din cei multicolori , îndrăgostit

de frumusetea lor orbitoare care te face sa visezi , noaptea cu geamul deschis să stai treaz și să respiri cât pentru un an într-o singură clipire.

     Dacă ar fi să mă nasc din nou , mi-aș dori să fiu un fluture . Să trăiesc și eu precum ultima zi . N-am mai făcut-o niciodată . Am fost bun , nu m-a ajutat , prea harnic în munca mea și m-a făcut bucăți , am fost curat ca lacrima și nu m-a salvat , pur precum lumina...

                                                             Un copil cu scântei în ochi ,
                                                     Care nu știa ce-nseamnă vina
                                            Căutând iubire și stima .
                                               Și cum nu știam să lovesc ,
                                                         Viața m-a lovit prima!

     Născuți numai pentru a lăsa o fărâmă de umbră pe-acest pământ fluturii și noi , muritorii de rdnd într-o zi , nu ştim când şi cum , ne cheamă-ndărăt în țărână , la inima Lui binevoitoare .Și ne-nvăluie cu mantia atotcuprinzătoare , pentru-a uita c-am iubit şi-am urât , c-am râs sau am plâns , c-am împlinit un vis sau am fost mai mult umiliţi...
     Suntem un colț rupt de Pâine însuflețită care iubește Viața !
     Și fluturii , oare ce ar spune ei despre viață ?
          Fluturii trăiesc mai mult decât o singură zi !
     O astfel de viață , trăită doar între secunde , prin sunete funebre și imagini furibunde , nu face altceva decât să ne evoce efemeritatea și substanța trecătoare a speciei noastre. Nu suntem decât niște mici bărcuțe plutitoare mai mereu în derivă , fără să știe încotro se îndreaptă , fără să cunoască destinația finală , dar întotdeauna doritoare de ceva mai mult , sau mai puțin , de averi imense sau pur și simplu un vis care să ne răstoarne și în final să ne scufunde. Și doar atunci realizăm că nu suntem acvatici și că încet , ușor se termină și oxigenul , și doar cu greu vom mai putea fi salvați. De aceea trebuie să reflectăm asupra felului în care ne petrecem timpul , cum îl valorificăm , ce irosim și mai cu seamă , să iubim fluturii , deoarece bătaia aripilor lor ne oferă o șansă unică de a descoperi lumea în alte nuanțe.
     Să plouă cu fluturi multicolori peste noi cât se poate de mult și să mai ningă iarna cu petale desprinse din florile sărutate și cuprinse de fluturi vara pe câmpuri.
     Fluturii pe zid - întredeschid o poartă-n castel și nu am să cred că ei trăiesc doar o singură zi.