ÎN PICIOARELE MELE S-AU ÎNCURCAT ZORII !

- Cu tristeţe spun , au ars zilele mele în pustietate . Eram atât de convins că am să izbutesc , întotdeauna o fire energică ... ce mi se poate întâmpla , sunt atât de aproape :

- Încă puțin , încă puțin !

- Și totul tocmai de Anul Nou și chiar mai mult decât aș fi meritat !? Un „cadou” din domeniul blestemului ...
- O întâmplare încadrată în categoria “asta mi se putea întâmpla numai mie” !
- Și o săptămână neagră care mea făcut viața de nimic , înjumătățită la propriu .

- Nu credeam să-nvăț a muri vreodată …
- Prăbușit la pământ , dar totuși viu trebuie să „merg” mai departe , să trec de la aşa-zisele
zile de succes , la cele de refacere .

- Ce nu te îngheață de TOT te face mai puternic !

« În piciorele lui
    S-au încurcat zorii !
Un om al nimănu-i
    Te prind fiorii !
Și-a bucățit spatele
    Neputincioși doctorii
Apoi îl lucră fratele
    Și doamna isterică !
Se umflă ca laptele
    Prefăcută publică
Îl măturară afară
    Ca pe un gunoi
Cu nerușinare
    Hotărâți amândoi ,
Iar el le-a dat crezare
    Că o fi băut din zoi .
Armat cu răbdare
    Suspină, regretă, apoi
Italia vină n-are
    Te-ai întoarce înapoi
Prietenii în depărtare
    Și nu poți să uiți de ei
Cuprins de dezolare
    Din ce în ce mai greu
O altă înmormântare ...
    S-a dus lângă Dumnezeu
Cu lacrimi amare
    Acolo o să fiu și eu ! »

- Îmi autozic : Inimă nu plânge , cu lacrimi nu vei ajuta !

- Nu mai caut nici o consolare . Am o stea în pumnişorul meu , la uşa urechii ușor o apropii , clipeşte , mă liniștește , aşa îmi spune cugetul , asta aşez ... Pentru a se vedea că inimile noastre bat în ciuda vremii şi răutăţii , invidiei omeneşti ... , ridicându-mă și azi semeț (a se înțelege : sfidător - n.a.) , la masa de scris în căruciorul cu roți .

- Dizabil locomotor , cu probleme de coloană , fără bucuria simțului pe o parte importantă din corp nu l-a doborât , suportă cu stoicism nu numai intemperiile timpului , ci și mitocăniile oamenilor , apropiaților , rudelor , în cele mai urâte cazuri care aidoma maimuțelor , „scuipă” pe cei aflați în dificultate .

- Ce păcat !

- Știți că sunt gata să urlu pe voi netrebnici și idioți !?

« Dumnezeu, poate o fi
și El dizabil,
fiindcă pe Lumea aceasta
nimic nu mai merge,

oribil !? »

- Acum... serios .

- Cred că Dumnezeu nu poate fi alături în orice moment când ne dorim noi cel mai mult !

- Eu , mulțumesc Domnului pentru fiecare moment în care am râs sau am plâns , că mai sunt în viață și cu mâinile încă bune care mă ajută enorm să mă sprijin ... Fără ele m-aș fi stins într-o singură noapte ca și focul din vatră scrumit ...

- E dificultos pe la noi și încă cu invaliditate gradul 1 , dar spiritul nu este în scădere și n-am să las capul plecat , numai că așa sabia nu-l taie .

- DIZABIL - INVIOLABIL ! Suntem diferiți , egali cu toții !

- Măcar eu sunt de acord !

- Și voi continua să cred într-o Minune , chiar dacă asta pare a fi neînde-ajuns !

V.P.