- Aș vrea să mă pot plimba!

 Aș vrea să mă pot plimba
prin satul buneilor mei,
Pe cărări strâmbe și drumuri sucite.
Să mă urc pe crengile celui mai înalt copac,
Să pun câte-o nuanță pe acoperișurile de case,
Să pictez curcubeul pe apusul de Soare,
Pe care să-l pot zări
la geam
În fiecare seară.
Apoi să plec liniștit...
Și să revin mereu,
Până soarta va termina să se joace cu mine.
Nu se mai văd apusuri, nici acoperișuri de case
Și nici nu mă mai
pot plimba.
Dar pat să urc în căruciorul cu roți,
Și pot încă aștepta o
nouă zi.
Sper că nu e prea târziu pentru mine
Nu cred să nu pot
face ceva
Cu trupul acesta prăbuşit în zbucium și suspine,
Să se lase purtat nu doar de timp
și să nu mai reziste...