- Pe patul de Boală !

     Incertă , cititorule , boala ! De ceva vreme sunt într-o stare incertă .
     Repetiţia e mama perfecţiunii .
     Nu prea multe… am cunoscut la vremea mea .
     Ve-i zice că viaţa trece pe lângă noi , iar noi vorbim aici . Dar nu avem decât 40...
     Sunt la acea vârstă , între tinerețe și bătrânețe , când numai o nenorocire sau o bucurie mare mai pot schimba destinul unui născut spre suferință .
     Te moleşezi uşor , când simţi cum din trupul tău nu se mai înțelege aproape nimic .
     Puţin câte puţin , ar fi putut să revină la o viaţă aproape normală. Mai lipsea să ai un frate adevărat măcar pe cât am putut fi eu pentru el și deja s-ar vedea o altă lume .
     Există oameni cărora lucrurile cele mai bune nu le reuşesc. Pot să fie îmbrăcaţi într-un costum de caşmir , tot ca nişte vagabonzi o să arate ; să fie bogaţi , oricum datornici ; să fie înalţi şi nuli la baschet. Îmi dau seama acum pe patul de boală , străpuns de răni , că aparţin speciei celor care nu izbutesc să-şi vadă visele până la capăt , pentru că aceste vise sunt pentru el chiar nişte inconveniențe.
Aşa cum cei vii ştiu că vor muri , iar cei morţi habar nu au de nimic , eu cred că să fii inteligent bolnav este mai rău decât să fii prost sănătos , pentru că acesta nu-şi poate dumitri ce-i cu el , pe când cineva inteligent , chiar dacă e umil şi modest , tot o ştie .
     Nu stiu ce să mai cred din toată lumea asta , dar simt... nu mai știu ce mai simt. Cred am ajuns în punctul în care sensul vieții se pierde odată cu apariția unor pete albe în inimă .