luni, 10 septembrie 2012

- Băiatul cu zbucium în Suflet!

~ ~ ~ ~ ~

LOCUL MEU ÎN ACEASTĂ DIMENSIUNE ?

~ Cu silabe șoptite în gură cu degete crispate de
    sânge în rânduri pe o foaie aștern cuvântul ca o candelă
                                      pentru picioarele-mi adormite în beznă şi mai cânt
                   marea tra-versare , ticăloșia lumii , suflete vândute ...
Pe un umăr plângând , pe un altul îmi trec lanțul luptelor pierdute în vremi .
    Las poarta raiului să mai aștepte , poate se aduce lumină și pe cărările îngerilor
cu aripi frânte .
    Am fost pe picioare , am fost în gambe încărcate cu atâta voinicie și răpuse prea devreme . În sfârșit de an - 2010 , atunci fulguia cu petale și fluturi
    pe picioarele mele încă zglobii !
               În anul acela , sufletul meu își croise drum şi aripi de zbor la rădăcini , pentru totdeauna ; și-a împăcat gândul că trebuie să mă opresc ...
       Mai avea atât de puțin ca să ajungă la visul împlinit , să-și formeze o familie iubitoare ce i-a lipsit și ce l-a remarcat pe viață .
Totul trebuia să se transforme-n orice , numai nu așa !
                            Tulburător , probabil a încercat să atingă prea de tot cerul cu

dorințele lui , ar fi putut să prindă stele cu mâna liberă , dar a greșit de cele mai multe ori . Însă cu mâna pe inimă a știut ce vrea .

                      Să cunoască fericirea , să trăiască .
                                       Băiatul cu zbucium în suflet și visuri în pumni !
         A fost ușor să trec peste petale . Dar mult mai greu este să treci și peste spini .

                     Ce nu te înțepenește de tot - te face mai puternic !
           Sunt Viorelei , am 14627... de zile și tot atâtea vise
                spulberate de destin !
                                     Și acest blog ce mă menține încă viu !