► Am nevoie de un doctor să mă readucă la viață!

EMINEM - I NEED A DOCTOR
(FEAT. DR.DRE & SKYLAR GREY)

versuri în limba română

[Chorus - Skylar Grey]

Sunt pe cale să-mi pierd mințile

Lipsești de atâta timp

Mi se scurge timpul

Am nevoie de un doctor

sunați un doctor

Am nevoie de un doctor

Să mă readucă la viață

[Eminem]

Am spus lumii că într-o zi am să mă răzbun

Am așternut-o pe casetă, am înregistrat-o

Ca într-o zi să o pot rula din nou

Dar nici nu știu dacă mă cred când spun asta

Toți începeți să vă înciudățiți, fiecare zi e așa gri și neagră

Speranța! am nevoie de o rază din asta

Căci nimeni nu-mi întelege viziunea când le-o cânt

Spun că-s prostii

Ei nu știu care-i treaba

Și nici nu știu dacă eram treaz sau adormit

Când am scris asta

Tot ce știu e că m-ai ajutat când eram la pământ

M-ai ridicat, suflând viața în mine

Iți datorez viața

Înainte de viața mea, nu înteleg de ce tu nu vezi la fel ca mine

Dar m-a afectat că ți-ai pierdut un fiu

Văd lumina asta în tine, e întunecată

Lasă-mă să aprind lumina și să strălucesc și să te pot lumina

Nu cred că realizezi ce însemni pt mine

Nu ai nici cea mai vagă idee

căci noi doi eram ca o gașcă

Eram ca și ucenicul tău

Ori te vei lupta cu mine când las microfonul jos

Ori mă vei îmbrățișa

Dar eu nu sunt o opțiune, nu pot face nimic pt că...

[Chorus - Skylar Grey]

Sunt pe cale să-mi pierd mințile

Lipsești de atâta timp

Mi se scurge timpul

Am nevoie de un doctor

sunați un doctor

Am nevoie de un doctor

Să mă readucă la viață

[Eminem]

Ma doare cand vad ca te zbati

Vii la mine cu idei

Spui ca sunt doar franturi, asa ca raman nedumerit

Caci prostiile pe care le aud sunt nebunesti

Dar tu ori ai devenit lenes ori nu mai crezi deloc in tine

Pare ca din toate parerile tale .. nu mai poti avea nici una

Nu mai poti lua o decizie, continui sa te intrebi

Daca stau sa ma gandesc mai bine aproape, parca, imi implori ajutorul

Ca si cand ti-as fi lider

Ar trebui sa-mi fii mentor

Nu mai pot indura

Iti cer sa-ti amintesti cine esti

Ai fost TU cel care a crezut in mine

Cand toti ceilalti iti spuneau sa nu te bagi

Toti cei de la casa de discuri, hai sa spunem adevarul

Ti-ai riscat cariera pt mine

Stiu asta la fel de bine ca tine

Nimeni nu vroia sa lucreze cu baiatul alb

Dre, plang in cabina asta

Mi-ai salvat viata, acum poate e timpul ca eu sa o salvez pe a ta

Dar nu am sa pot niciodata sa te rasplatesc, ceea ce ai facut tu pt. mine e mult mai mult

Dar nu renunt la credinta, iar tu nu renunti la mine

Ridica-te Dre, mor, am nevoie de tine, vin-o inapoi pentru numele lui Dumnezeu

[Chorus - Skylar Grey]

Sunt pe cale să-mi pierd mințile

Lipsești de atâta timp

Mi se scurge timpul

Am nevoie de un doctor

sunați un doctor

Am nevoie de un doctor

Să mă readucă la viață

[Dr Dre]

Chiar pare ca a trecut o vesnicie

dar inca imi amintesc prostiile alea de parca ar fi fost ieri

Ai intrat , trening galben

Camera plina , glume

Odata ce ai intrat in cabina, ti-am spus, ca fumul

Am avut prieteni, pe multi i-am ajutat

Dar ei au plecat, au spus ca ma indrept catre moarte

Dar une sunt ei acum?

Acum ca am nevoie de ei, nu vad pe niciunul

Singurul pe care-l vad e Slim

Duceti-va d***u voi toti prieteni falsi!!!!!!

El e tot ce am nevoie

Perverșilor!!!

Când eram jos voi doar râdeați de noi

Acum e vremea ca și voi să simțiții asta falșilor

Ne veți vedea în halate de laborator și ne veți întreba unde am fost?

Puteți să mă pupați în fund

Când vă faceți calculele

Producătorilor, m-am întors nenorociților

Încă un CD și apoi îmi fac bagajele și în timp ce plec...

Garantez că vor țïpa Dre nu ne lăsa așa, omule, pt că...!!!!!!

[Chorus - Skylar Grey]

Sunt pe cale să-mi pierd mințile

Lipsești de atâta timp

Mi se scurge timpul

Am nevoie de un doctor

sunați un doctor

Am nevoie de un doctor

Să mă readucă la viață

Mai multe informatii despre Eminem gasiți la

 

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

► Daţi-mi o singură Speranţă şi voi construi un întreg Cosmos!

viorel pavlenco, angiografia 07.01.2011-disco 1/1, a set on Flickr.

     Înțeleg foarte bine că e puțin probabil ca cineva din doctori cu nume mare de talia lui Dr House din serialul cu același nume, pe care l-am vizionat de două ori... să observe aceste imagini de la examenul meu de angiografie și mai cu seamă, să intereseze. Ar fi egal cu o minune pentru mine.
      Chiar și așa, totdeauna voi continua să sper într-un miracol și să repet cu obstinație: Daţi-mi o singură Speranţă şi voi construi un întreg Cosmos!

► Cum poate să abuzeze un invalid imobilizat?

EXPLICAȚI CELOR UN MILIARD

DE  PERSOANE  CU  DIZABILITĂȚI! 

     Explicați, dacă nu mie, atunci măcar celor un miliard de persoane cu dizabilități câți există pe întreaga planetă: Cum poate să abuzeze de soţia aproapelui său un invalid imobilizat în căruciorul cu rotile? Autorul acestui blog. Care abia se mai ține în mâini și care abia își împăcase sufletul cu pierderile suferite, iar dânșii mă incriminează cu atâta indecență de lucruri îngrozitoare. Să nu mai pomenim de gradul de stupidenie.

     Am vrut să-mi îmbrățișez singurul frate și am căzut în ghearele unor lepre. M-am întâlnit cu abisul, cu hăul, cu neantul. Și cât aș vrea să-mi opresc creierii din funcțiile lor ca să uit totul.

     Indubitabil că este un caz unic în lume, dar cred că nimeni nu ar vrea să audă „mărturisirile” lor cinice. Au fost violate toate limitele moralității. S-au încălcat toate legile societăţii. Așa fel de indivizi nu pot fi considerați nici prieteni, nici vecini, nici cetăţeni. Și nu sunt buni de nimic.

► Cum e... să fii paralizat?

 NU EȘTI ALĂTURI ȘI NICI ÎN PIELEA MEA!

     Cum e să știi că ești o persoană cu dizabilități fizice-locomotorii și numai un miracol te mai poate salva?
     Cum e să fii mai mult fără viață decât în viață?
     Cum e să-ți vezi visele cum îți sunt spulberate de destin, dar și de oameni fără suflet, mai ales?
     Cum e să te trezești din somn și primul gând care îți vine în minte este... nu, încă o zi de chin?
     Cum e să trăiești cu moartea în spatele tău?
     Cum e să nu mai simți o parte însemntă din corpul tău?
     Cum e să privești aceste picioare care niciodată nu au avut timp să obosească acum, cu regrete oprite doar după ce au fost înțepenite?
     Cum e să fii năpădit mereu de amintiri care vrei nu vrei îți provoc lacrimi de durere?

 

     Cum e să crezi că ai și tu un frate adevărat ca toată lumea bună, iar el se dovedește unul  v i t r e g  în tot sensul acestui cuvânt? 

     Cum e să fii lucrat pe la spate de însăși fratele tău împreună cu soția lui într-un mod obraznic și cu o nerușinare nemaiîntâlnită?
 
     Cum e să părăsești Italia, fiind asigurat de tot sprijinul și apoi să fii tratat cu indiferență, după care să te pomenești la scara blocului, dus peste noapte la zeci de km în țara vecină, fiindcă atenție (!), dânșii au avut în vedere să mă ajute pe o lună, două numai?
     Cum e să rămâi blocat într-un sat din Ucraina (altădată Basarabia de Sud), pentru că am depășit termenul de ședere pe an (180 de zile), și chiar dacă găsesc sprijin ca să revin în Chișinău nu se v-a primi să trec de vameșii ucrainieni fără o amendă usturătoare, posibil chiar să fiu și reținuț, totul datorită fratelui...? Mie scârbă de-acum să-i tot pomenesc, dar trebuie.
 
     Cum e sã fii invalid de grupa 1 cu o pensie de tocmai 150 lei pe lună, adică sub 10 euro. Și, pe care nici nu știu dacă am s-o văd vreodată, deoarece mă aflu împotriva voinței mele peste hotarele țării?
 
     Cum e să fii nevoit să faci lucruri pe jumătate ce țin chiar de sănătatea ta, altele deloc, din cauza costurilor mari, dar și a situației precare la care am fost adus de doi animalici ce îmi inspirase dorința de a nu mai trăi?
     Cum e sã ajungi de la șapte pastile câte mi-au fost prescrise de medicii italieni la doar una singură, fiindcă astea de aici le înlocuiesc și nu mă ajută deloc, plus prețul taie?

     Cum e să stai cu unul și acelaș sac pentru ud luni întregi, iar cateterele de o producție chinezească cu care nu mai ies din infecție?
     Cum e să stai de două ori peste două săptămâni fără ați putea face nevoile.., din cauza că mi-a fost distrus stomacul, plus pastilele sunt de negăsit și apoi, să bei tocmai 11 pastile pentru a scăpa printr-o minune de leșin?
     Cum e să ai scaunul cu gaură pe post de wc și baie?
     Cum e sã controlezi în fiecare zi la încheieturile picioarelor dacã este puls și să te bucuri că nu e pericol de amputare?

     Cum e să ai slăbiciuni și amețeli încât îți spui în gând că iată a venit sfârșitul?

     Nu-și dea seama nimeni cum e... să fii un om paralizat!? Ce-ți simt mușchii picioarelor sau mai exact, ce a mai rămas din ei? Nu ştii. Nu ești alături şi nici în pielea mea ca prin nisipuri fierbinți care te ard în continuu. Nu-ţi întinzi trupul ca printre scoici ascuțite şi alge leneşe, uscate de vânt la mal și apoi strivite de nepăsători, trecut ca prin mașina de tocat carne odată cu valul rece ca gheața...
     Mai curând dânșii își imaginează prostii despre noi și chicotesc pe seama neputințelor noastre, dar asta e. Între ceea ce știți și ceea ce nu știți este ceea ce presupuneți greșit și nesocotit. Deși lucrurile sunt vizibile, numai ochi buni să ai și o să le vezi. Pentru asta ne-a sărutat și Dumnezeu pe ochi, ca să vedem mai deslușit în jurul nostru, numai lumea de la noi se face oarbă.

► Călcat cu picioarele în sângele meu!

     Bună noaptea, aaa...
     Părea a crede că un paralizat este atins de aceeaşi ploaie cu un muritor
de rând. Nu este întocmai.
     Urăsc să fiu paralizat și încă strașnic în ochii celor ce n-ar fi trebuit. Încerc aşa să nu urăsc toată lumea, să ascult voci lăuntrice, să mă exprim cât mai e posibil
     Oricum am stărui, tot se va sfârşi prost.
     Pur şi simplu nu am noroc.
     Vrei să ştii de ce sunt în halul ăsta? Nu te jena, e normal să te întrebi de ce sunt ambalat aşa. Când am încercat de pe un cărucior cu rotile să-mi fac viața puțin mai ușoară, dar au călcat cu picioarele în sângele meu, îngropându-mă de viu cu „dragoste". E oribil, nu-i asa? 

► Și lupta mea continuă!

UN OM PARALIZAT...

     Pot să spun cu mare durere că starea poate fi una înfricoşătoare. Nu doresc nimănu-i să ştie cum e, nici măcar celui care se face vinovat de ceea ce mi s-a întâmplat, iar dânsul se încumetă să-și recunoască vina chiar și acum când nu mai sunt demult în Italia. Așa cum fratele meu  v i t r e g (acum trebuie să accentuiez acest lucru!) de mână cu muierea lui prefăcută, mincinoasă... îmi asigură că voi primi tot sprijinul lor și pot lăsa Italia, dar m-au mințit tot timpul ca să se răzbune și în final să mă măture afară decât să accepte faptul că numai un leneș are nevoie de săptămâni pentru ceea ce se poate face în câteva ore.
     De-ajuns să ai voință și să-ți pese cel puțin de o persoană apropiată, să conteze ajutorul ce ți l-a acordat ca unui frate adevărat, și să te doară că se află într-o mare dificultate și acum are nevoie el la rândul său de ajutor, dar pur omenesc.
     N-ar putea fi mai dureros decât atunci când cauţi afecţiunea cuiva şi n-are de unde să ţi-o dea pentru că n-o simte.
     Muştele, gândacii, ţânţarii... în comparaţie cu dânșii nu sunt nimic. Isteria istericelor. Falși și potlogari.
     Am avut încredere oarbă în ei. Mă vedeau că sufăr, că sunt distrus, în special după ce primisem email de la avocații italieni prin care mă înștiințau că pot să mă ajute, dar... Dar nu ar fi trebuit să-i ascult ca să plec din Italia și puteam să-mi câștig drepturile. Iar dânșii găsesc de „cuviință” să se dezbaiere de mine pentru totdeauna.
     Și sincer, AU REUȘIT!
     Și lupta mea continuă!

► Asta mi se putea întâmpla numai mie!

FIECARE MERITĂ A DOUA ȘANSĂ

     În fiecare dimineață când mă trezesc primul gând care îmi vine în minte este 'nu, încă o zi de chin', frânt și inundat de atâtea gânduri că asta putea să nu mi se întâmple. Că sunt paralizat dintr-o nefericită întâmplare. Cu supradoză și din negligența unora. Și trebuie să „mulțumesc” pentru asta unei familii care a fost foarte bună de-altfel cu mine pe timpul aflării mele în Italia, doar că a omis să-mi spună totul despre antinflamatoriile ce mi le dau pentru durere de spate. Că au o limită zilnică foarte strictă. Mai cu seamă că acestea pot fi prescrise numai la recomandarea și sub observația medicului. Și poate nu mă paraliza din senin fără ca măcar medicii să înțeleagă de ce.

     Oare cine îți propune medicamente fără să te preîntâmpine că au o măsură, care nici într-un caz nu trebuie depășită? Ce fel de oameni pot face una ca asta?

     Cum e posibil să aflăm din internet de pericolul ce prezintă un medicament pentru sănătatea noastră, numai nu de la persoanele din jurul nostru ce ți-l dau așa ușor și omit parcă premeditat să vorbească. Că acesta are o limită prestabilită, odată ce ai trecut peste ea viața ta poate lua o întorsătură groaznică. Ce bizar că mi-au mai fost propuse aceste comprese Brufen (600 mg și acum le păstrez), absolut gratuit și iar fără să fiu atenționat? Ca și cum.., nu vreau să bănuiesc nimic? Dar cu ce am greșit? Care o fi păcatul meu? Un liniștit, un singuratic și tăcut în colțul său cum nimeni altul.  Sau tocmai felul meu de a fi?

     Și din nou, asta mi se putea întâmpla numai mie! Am să tângesc tot timpul după ceea ce ar fi putut fi şi ce nu se va întâmpla niciodată. Deși fiecare merităm a doua șansă.

► Brufen 600 mg în exces - pericol de paralizie!

...DAR  NU-ȚI PASĂ?!

     E teribil să devii conştient în sensul ,,normal” al cuvântului, să îţi auzi şi să îţi controlezi gândurile, dar să conştientizezi că te afli într-un corp mai mult paralizat decât viu, că nu îţi poţi mişca picioarele, că nu îţi poţi simți literalmente nimic din colțul inimii până jos în tălpi. Pe de altă parte, e o stare a conştiinţei absolut incredibilă, ca fenomen. Misterioasă chiar, cum imobilizat corpul nostru mai reușește să se mențină viu și luptă chiar și pentru o zi de viață, chiar și fără diagnoz. Căci medicii italieni care m-au tratat cu toată stima le mulțumesc, însă după mai multe examene (risonanza magnetica - 3 la număr, CT, XA, angiografia etc.> vezi imaginile) așa și nu au putut afla cauza ce a dus la paralizie... și să mi se stabilească un diagnostic precis.

     Se pare aceasta „mulțumită” siropului BRUFEN 600 mg, care l-am primit la sfatul unor buni prieteni, din păcate, nu într-atât ca să mă avertizeze să nu depășesc cumva mai mult de 3 comprese pe zi. Iar eu am întrebuințat în acea zi nenorocită de vineri, 31 decembrie 2010 tocmai 5 pachețele aproape unul după altul fără să conștiintizez că-mi i-a durerea nebună de spate, dar și că îmi ucide celulele și mă va paraliza exact până în acel loc ce mă chinuia enorm. Și numai după o căutare simplă pe Google am aflat că este cu mare strictețe precizat: „Granule și tablete de 600 mg: comprimate pe zi 1-3 la indicațiaa medicului. Doza maximă zilnică de Brufen nu trebuie să depășească 1800 mg. Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă durată de tratament necesar pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4). Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg / zi) și pentru tratamente de lungă durată, poate fi asociat cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mică de ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg / zi) este asociat cu un risc crescut de infarct miocardic.” ( Din descrerea în italiană: „Brufen. Riassunto delle Caratteristiche del Prodotto” http://www.torrinomedica.it/farmaci/schedetecniche/Brufen_30_Cpr_Riv_600_Mg.asp). Așadar este categoric contraindicat să se facă exces de acest preparat, pentru că pot apărea complicații din cele mai neprevăzute. Precum a fost în cazul meu. Căci am avut slăbiciuni, amețeli, chiar am muncit în ultima zi pe 30 decembrie 2010, șchiopătând de piciorul stâng, iar pe 31 noaptea o durere insuportabilă de spate, dar cu toate astea nu m-a paralizat decât după ce am luat Brufen peste norma zilnic recomandată, fiindcă cineva nu a ținut de cuviința să mă atenționeze. Ce mai, prieteni?

     Nu știți cât de mult regret, fiindcă totul s-a întâmplat absolut nedrept și putea fi evitat, dacă... Anturajul nostru influențează mult în viață, chiar și în ce privește sănătatea noastră. N-am decât să suspin greu și să spun un singur: Dacă ar fi cu putință să dau timpul înapoi măcar până în acea săptămână blestemată ca să se vadă că am cruntă dreptate.

     Acum însă după aproape doi ani de la incident, nu știu cine mai poate afla cum a izbutit acest Brufen 600 mg să șteargă urmele ce au contribuit la nenorocirea mea. Vreau doar ca prieteni, cunoștințe, vecini și chiar simpli medici să nu mai omiteți și contraindicațiile sfaturilor voastre. Ar fi putut să fie cu un calic și schilod mai puțin pe lume, DAR  NU-ȚI PASĂ?!

P.S.: Am încercat să încarc pe mai multe site-uri pentru upload fișiere, măcar unul din CD-urile mele cu examenele medicale efectuate în Italia, în speranța așa mică că poate se găsește un DR HOUSE printre cititorii mei cointeresat să observe ceea ce numai unui geniu în medicină îi este cu putință în cazul meu.
     Dar cu viteza mea de net extraordinar de scăzută nu cred că îmi reușește vreodată, doar dacă să mă pornesc târâș până în centrul satului ăsta, deși mă îndoiesc să ajung teafăr și ca celularul meu să prindă puțin mai bine. Oricum, am să încerc fără ca să mai ies...