Eminescu, de neuitat!

CÂTE UN PIC DE EMINESCU ÎN 

FIECARE DINTRE NOI

Motto: „Nu faci efect? Nesimţitori/ Rămân cu toţii? Fii pe pace:/ Când piatra cade-n mlaştină/ Ea nici un cerc nu face”.

Chipul lui Mihai Eminescu sub forma unui copac. Este unicat pentru cum arată și cine este. E un copac cioplit din piatră albă iarna în stelele pe ramuri... ce m-a impresionat încă din băncile școlare. Cu siguranță putem vorbi de "Simbolul Eminescu”.

Toată plebea a spus că acel copac era în putrefacție. Dar cine simte românește a știut mereu că acel copac nu era un copac putrezit. Și chiar dacă arată dezgolit, cu ochii triști în acești ani am văzut copacul înflorind, întinzându-și ramurile ca și cum ar fi vrut să atingă cerul albastru.

Să adune oamenii la Iași și să ne spună din nou că acel copac nu era putred.
Acest copac nu este putred! Este mai voinic și mai rămuros pe zi ce trece cu un pic din El în fiecare dintre noi, iar în noi există câte un pic din Eminescu. De neuitat.

Ce te legeni?...
poezie de Mihai Eminescu

- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!