Cu rugăciune și cuget

ÎN LUPTĂ CU DEMONII MINȚII

Suprema înțelepciune este în a distinge binele de rău

Fiecare suflet de om cu dizabilități sau fără... are momente de suferință intensă și disperare când simte că se afundă și că nimic nu-i mai poate curma durerile, în afara "morții" care ia înfățișarea unui dar, pare să însemneze ceva și o vede ca fiind "eliberatoare".

Este însă o înșelare amarnică.
Cel aflat în chinuri nu poate să știe aceasta.
Pentru că moartea nu este "odihnă". Ea este doar o trecere.

Ești ca pe un balcon înalt, cu noapte multă dedesubt.
Suprema înțelepciune este în a distinge binele de rău.
Și dacă demonul morții învinge, acesta va fi luat dincolo. Iar suferințele nu vor fi decât înmulțite față de cele prezente.
Cel ce este împins de chiar faptele demonice ale apropiaților noștri și prigonit astfel, nu trebuie să cedeze, ci să se agaţe de orice fir al vieții 
în luptă cu demonii minții.

Să-i alunge cu rugăciunea și cugetarea. 

„Îmi doresc atât de mult viața în Dumnezeu
că voi lupta până la ultima suflare.

Nu voi ceda chiar dacă toți demonii se vor prăvăli peste mine,
Chiar dacă voi fi pătruns de toate suferințele
Până la agonie,
Voi privi spre Tine Doamne,
Pentru că vreau Viața Ta acum,
Nu moartea mea".