duminică, 6 ianuarie 2013

Dizabilitatea nu este un dar!

DARURILE BOBOTEZEI SĂ FACĂ MINUNI, ÎNSĂNĂTOȘIND BOLNAVI, TĂMĂDUIND RĂNI...

„Pentru omul care se roagă în sufletul lui, lumea întreagă este o biserică.” - Silvan de la Muntele Athos

     Dizabilitatea nu este deloc un dar din ceruri sau din orice altă parte și nici măcar o încercare venită de la Dumnezeu. Domnul nu e ca noi. El este neînchipuit de blând, milostiv și bun; el ne-a dat cel mai de preț dar, pe fiul Său, noi nu l-am primit și totuși El se bucură dacă noi îL primim ca Domn în sufletele noastre. Dumnezeu este Binevoitorul Nostru și Mântuitorul sufletelor noastre, niciodată cel care se folosește de fiecare greșeală ca să ne trimită încercări peste încercări ca să ajungem niște fanatici religioși. Mai degrabă, relele astea ce dau peste noi într-un moment, când, de fapt trebuie să aibă loc binele... se trag de la Satan care se preface a fi binevoitor şi de ajutor. El încearcă să apară ca fiind bun. El apare inocent la început, dar în scurt timp o persoană aparent bună, apropiată chiar îți întinde o cursă și ești prins în acest viciu al spiritismului – permiţându-i lui Satan să îți schilodeze ființa la propriu și la figurat şi să îți distrugă viaţa.

     Și cu gândul la Sfântul Pantelimon să zicem: „Purtătorule de chinuri, Sfinte și tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre". Darurile Bobotezei și puterea dumnezeiască a Sfantului Duh să facă minuni, însănătoșind bolnavi, tămăduind răni, apărându-ne de rele, de necazuri și de primejdii.

     Iubirea lui Iisus Hristos e dincolo de înțelegerea noastră, așa cum suferințele Lui sunt prea mari ca să le putem cuprinde și acest lucru se întâmplă, pentru că iubim prea puțin pe Domnul. Dar cel a cărui iubire e mai mare, poate înțelege mai bine suferințele Domnului. Și pe-ale mele.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru timpul acordat ....