Eminescu și cu asta am spus tot

SĂ ÎNGENUNCHEM ȘI SĂ-I ADUCEM
MARE RECUNOȘTINȚĂ PENTRU TOT CE A FĂCUT

     Motto: „Naţiunea e cuprinsul unui popor de acelaş sânge, care vorbeşte aceeaşi limbă şi are aceleaşi datine. Poporul este trupul naţiunii, iar limba este sufletul ei. Pentru aceea, precum trupul fără suflet e mort, aşa e moartă şi naţiunea fără limbă. Naţionalitatea este d u m n e z e e s c u l, e t e r n u l , înnăscutul şi neînstrăinabilul drept de a-şi î n t r e b u i n ţ a limba sa în toate trebuinţele vieţei: în casă, în biserică, în şcoală şi administraţiune".

     Au venit fulgii de iarnă, a fost de așteptat Eminescu. Orice fulg de nea nu este în plus pentru cine vede suferința, bucuria, neliniștea, dragostea, aura de martir și aripi de înger atașate imaginii lui Eminescu. Și pătrunde anotimpul tot mai rece, ca o albă amintire, cinste ție, Mihai! 15 ianuarie fiecare an, fiecare lună și se schimbă totul într-o zi. Creatorul. Unicul. Martirul... Cel care ne-a marcat de curând Ziua Culturii Române și care practic ne dă viață prin intermediul cuvintelor căruia ni se impune că suntem ceea ce suntem. Români și să nu uităm de asta niciodată.

     În sfârșit a venit timpul lui Eminescu, să se identifice întreaga suflare româneasca cu creațiile sale, mai ales de cea în versuri, vreau să îngenunchem şi să-i aducem mare recunoștință pentru tot ce a făcut și, în mod deosebit, pentru proza, publicistica şi meditaţiile filosofice... Pentru că a fost un scriitor foarte incomod, un ziarist dedicat până la capăt, rămas absolut incoruptibil. Pentru că a crezut în Dreptate și s-a lăsat singur răstignit pe altarul culturii române ca cei rămași în viață și generațiile care au venit după el să trăiască bucuria Unirii, să simtă nevoia de a avea alături poezia sa și să-și păstreze identitatea și unitatea. Prin poeziile sale, prin cuvântul simplu și această lume mirifică creată de Eminescu nu face altceva decât să ne liniștească sufletul și să ne facă să gândim că Unirea e iremediabilă, adverbial vorbind. În vechile hotare săpate numai de el.

      15 ianuarie în orice zi de an. O astfel de zi nu poate trece de pe o zi pe alta, de la un an la altul fără un moment de reamintire de simbolul ucis renăscut din cenușe care a dat neînțelesului un înțeles și imposibilului un strop de posibil. A dat eternitate unor prietenii fără egal și a înviat idealuri pe moarte.
     Eminescu și cu asta am spus tot.