Cred că mă sarută pe picioare

DUMNEZEU NU ÎI DĂ OMULUI 

O CRUCE MAI GREA DECÂT POATE SĂ DUCĂ

Și cum să nu crezi în minuni.

     Este un lucru să știi ce gândește Dumnezeu. Este cu totul altceva să gândești cum gândește El. Pe voi încă nu v-a pus nimeni în situații din acestea, de limită, de margine. Nu te-a pus nimeni în niște confruntări de felul acesta. Dar ne pune totuși Dumnezeu de multe ori la încercare, de fapt, nu ne încearcă El pe noi, pentru că El știe ce avem de făcut, dar ne dă situații în care să ne încercăm noi înșine și să vedem unde suntem.

     Nu știu câte luni mai rezist, de doi ani m-am tot înfrânat de la moarte, dar orice om are o limită, dacă o să continue în ritmul ăsta nu știu cât mai pot. Știu doar că Dumnezeu nu îi dă omului o cruce mai grea decât poate să ducă, deși după ce am fost scos cu forța afară pe ușă acum aproape un an de un afurisit de frate vitreg mi se întâmplă să văd moartea ca cel mai frumos și dulce cadou pe care El ar putea să mi-l facă vreodată.

     Știu că asta e crucea pe care trebuie să o duc și Dumnezeu mi-o dă pentru un motiv, stiu că (doar dacă am noroc) va veni o zi când se vor schimba lucrurile (oare peste câți ani?), știu că nu trebuie să disper, deși trăirile nu mă lasă să uit. Dar mai știu și cred că acum în fiecare zi Dumnezeu mă sarută pe picioarele adormite şi dacă ne īncearcă asta e pentru binele nostru. Și cum să nu crezi în minuni.