Eminescu să ne Lumineze!

CU MULTE RAZE DE LUMINĂ 
PENTRU CANDELA DIN SUFLETUL NOSTRU

“Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit şi de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările” - I.L. Caragiale

     Astăzi avem un eveniment cultural excepțional - Ziua Culturii Naționale simbolică pentru a treia oară concomitent legată de nimeni altul decât marele poet, prozator şi jurnalist român, Mihai Eminescu care a marcat istoria generaţiei sale şi care este, pe bună dreptate, una dintre cele mai importante personalităţi din istoria României și de la naşterea căruia se împlinesc 163 de ani.

     La mijloc de iarnă, Eminescu cade în sufletele noastre ca o ninsoare de stele menite să ne lumineze mințile. Eminescu să ne bucure cu multe raze de lumină... Lumină pentru candela din sufletul nostru.

     Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche, un etern creator al cuvântului românesc, ultimul romantic, făuritorul limbii literare române, o candelă eternă a iubirii pe pământ... Acesta este Mihai Eminescu poetul. Cel care a pus pus bazele în construcția identității și unității naționale, cine și cum suntem. O Românie îndrăgită pentru Eminescu.
 
     ”Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare – Mă recomand, Mihail Eminescu.” (I.L. Caragiale)

     Din 2010, data de 15 ianuarie are o dublă semnificaţie: este atât ziua poetului Mihai Eminescu, cât şi Ziua Culturii Naţionale, o hotărâre foarte înțeleaptă pentru ca ziua de naştere a Poetului să devină “un prilej de reflecţie asupra culturii române şi a proiectelor culturale de interes naţional” și un reper la memorie.

     Numai astăzi răsar doi luceferi pe bolta cerului pentru a te face să simți frumusețea, adâncimea spirituală a unui loc dătător de Eminescu, să avem grijă de ei să nu se stingă nicicând. Și să nu uităm cu ce s-a ales... “Geniul n-are moarte, dar nici noroc”.