- Viața atât de Nedreaptă !

... SAU NOI SUNTEM NEDREPȚI ?!

„O nenorocire nu vine niciodată singură” .

- O fi adevărată această zicală , nu pot să spun .

 - Măcar Cei Din Jur Ar Trebui Să Conștiintizeze Că În Orice Moment Ar Putea Fi În Locul Nostru Și Este Foarte Nerușinat Că Suntem Percepuți Ca Un Gunoi În Ochi !

- Azi ești fericit și plin de optimism , iar mâine te pomenești într-un pat de spital . Și cum n-ar fi destul , veștile proaste continuă să vină ...

- Un prieten bun cu tăticul și-a zdrobit piciorul la muncă în Rusia , nu a rezistat .

Și cum nu era de ajuns, o boală crâncenă care nu mai înceta de ani de zile să producă durere , în definitiv ... a pus capăt zilelor și soțului mamei mele , tatălui meu vitreg (tăticului cum îmi plăcea să-l numesc eu) . Problemele nu s-au oprit aici , rămân încă nerezolvate , altele vin ... și pare că lumea se năruie , 

dar tot mai cred să trec peste asta .

- Să mă pun pe picioare și să pot să rezolv din ele .
- Nu știu cum ele , picioarele mi se luptă , nu se dau bătute , în continuu mă „ard” 

și mă strânge într-atâta că pare acuș se vor desface ... 

Senzații chinestezice ce vin greșit față de cele când simțim normal

și cam incomodează , numai din răbdare mare mă abțin să nu urlu ...

Apoi fiecare zi verific să fie puls , altfel demult

ar fi fost ... de amputat .
- Aceste picioare, știți că nu au obosit niciodată , în sat la bunei elev fiind plecam mai mereu pe jos , ori cu bicicleta peste tot unde eram trimis ,

chiar și până în centrul raional, deloc aproape .
- Iar în Reggio (Reggio nell'Emilia , Italia) când nu era de lucru , luam biciul și mă primblam la zeci de km de oraș , ajunse-i până în Capri odată , Modena , minunate orașe ...

- Așa că pentru mine ...
- Raiul poate aștepta un pic mai mult !

V. P.