Fiecare paralitic...

MOARE ȘI RENAȘTE ȘI IAR MOARE
APROAPE MEREU

❝Vrei să trăieşti cum se cuvine? Învaţă mai întâi să mori.❞
- Confucius

    - Fiecare paralitic crede că nu este așa pe totdeauna.
    - Fiecare paralitic a crezut cândva că nu poate fi paralizat.
    - Fiecare paralitic a fost lovit de o soartă prostocmită.
    - Fiecare paralitic suferă din pricina unor lucruri pentru unii lipsite de însemnătate.
    - Fiecare paralitic poate să spună da când ar fi vrut să zică nu.
    - Fiecare paralitic a zis odată da când ar fi trebuit să zică nu.
    - Fiecare paralitic este ca rezultat al anturajului mediocru, în care a fost atras sau din prea multă grijă față de alții decât față de sine însuși.
    - Fiecare paralitic necesită să fie tratat cu bunăvoință și toată seriozitatea și poate viața lui nu ar fi atât de sumbr decolorată.
    - Fiecare paralitic este deranjat frecvent de leziuni și dureri suportabile numai de ei.
    - Fiecare paralitic își dorește să meargă pe cărările vieții oricum, numai nu purtat de roțile unui cărucior.
    - Fiecare paralitic se roagă pentru o nouă șansă de a putea schimba viața în bine și a reduce din necazurile oamenilor cinstiți, ce nu merită asta.
    - Fiecare paralitic se luptă zi de zi cu viața și moartea în același timp.
    - Fiecare paralitic moare și renaște și iar moare aproape mereu, poate chiar în secunda de față.
    - Fiecare paralitic stă prins între viață și moarte și numai timpul le desparte din când în când cu putere dumnezeiască.
    - Fiecare paralitic păstrează în sine o speranță, nu că așa s-ar simți mai bine, ci fiindcă asta e tot ce i-a mai rămas pe lume.

      Tocmai de aceea este paralitic, pentru a trece prin toate acestea ca cei din jurul lui să dea dovadă de mare înțelegere și bunătate, iar el să nu-și pierdă niciodată speranța de a fi mai bun decât a fost.

Sărbătorile să vă îndulcească sufletele!

AM VORBIT CU MOȘ NICOLAE SĂ INTRE
LA TOȚI PRIETENII MEI!❤

     De astă seară am intrat în sărbătorile de iarnă şi ar fi frumos dacă am avea parte de o stare de linişte şi de mulţumire, cu care să bucurăm și pe cei din jurul nostru.

     Nu ascund că nu m-ar întrista prea tare, dacă Moşul le-ar aduce o legătură de nuieluşe - unor oameni stupizi și lipsiți de demnitate, pentru că au fost cu purtări ieșite din norme și albii! -, dar aş fi foarte bucuros dacă aş şti că fiecare dintre noi, mai puțin norocoși în viață să poată facă o surpriză plăcută celor dragi, însănătoșindu-se! Știu, câteodată nici Moş Nicolae nu poate face minuni…

     Deschideți-vă ochii sufletului de bine și pentru cei mai sărmani și loviți de soartă!

     La noapte vine Moş Nicolae!
     Să vă meargă bine și nu uitați să lustruiți ghetele!
     Un Moș Nicolae darnic pentru toată lumea cu sufletul bun și cuminte! Am vorbit cu Moșul ca să intre pe la toți prietenii mei!
     Sărbătorile să vă îndulcească sufletele!

Cu cizmulițele la ușă!

POVESTEA LUI MOȘ NICOLAE

     Moș Nicolae venea în fiecare an, punctual, cu aromele primelor portocale care înmiresmau zilele de iarnă ale copilăriei noastre. Acum, din țară sau din depărtări - uniți de www.desprecopii.com, ne simtim din nou legați, prin firul amintirilor de acele vremuri calme ale copilăriei. Ați pregătit cizmele? Moș Nicolae vine și în acest an...

Seara lui Moș Nicolae

     În noaptea de 5/6 decembrie se spune că Moș Nicolae vine la geamuri și vede copiii care dorm și sunt cuminți, lăsându-le în ghete dulciuri și alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepsește pe cei leneși și neascultători. În dimineața de Sf. Nicolae, copiii cuminți găsesc daruri în ghetuțe. E un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în aceasta zi. Spre deosebire de Moș Crăciun, Moș Nicolae nu se arată niciodată. De altfel, povestea darurilor împărțite pe furiș în această noapte începe din vechime. Scrie o scrisoare pentru Moș Nicolae și el o va citi: Scrisori pentru Moș Nicolae
 

     Se spune că însuși Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orașul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să-și vânda fetele, crezând că astfel se va chiverniși. Plânsetele și rugămințile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuința sa. Noaptea, pe furiș, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reușit să se mărite curând. La fel a făcut Moșul și în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie și apoi cea mică au reușit să se așeze la casele lor.

     De atunci și până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, și în special copiii, primesc daruri, de la Moșul care nu li se arată niciodată. citeste mai departe

De unde dispariția bucuriei de a trăi?

EXISTĂ OAMENI CARE SE PREFAC 

 CĂ SUNT OAMENI...

❝Preţuieşte în viaţă lucrurile mici, căci o lumânare va reuşi ceea ce soarele nu va putea niciodată: să lumineze în intuneric.❞

Citat din Leonardo da Vinci

     Ieri a fost, deci ziua noastră, a celor cu dizabilități și iată cum am sărbătorit-o eu, un Dizabil mai puțin cunoscut! Pe întuneric, întocmai ca pe vremurile „comunismului înfloritor” la lumina unui opaiț, cu lumânarea în preajmă, în cazul că se termină și lanterna pentru orice eventualitate. De ce?Pentru că de fiecare dată când timpul se înrăutățește pe aici, în Bugeac, lumina electrică este deconectată și asta ține pe puțin o zi, deși vremea nu e atât de rea, dar așa pe semne se fac economii de electricitate în Ucraina. Deoarece mai toată lumea preferă să-și încălzească casele cu ajutorul caloriferelor electrice sau prin instalații electrice improvizate, întrucât e mai puțin costisitor, decât de pildă, cărbunii sau lemnele. Căci copaci de tăiat prin împrejurimi nu prea au mai rămas.

     Nu este de mirare că tinerii nu-şi doresc întotdeauna să trăiască într–un astfel de mod și pleacă. Dar mite un om bolnav, de unde o fi fiind cu dispariția bucuriei de a trăi? Numai nu de la becul electric că este întrerupt și internetul odată cu el rămas fără treabă. Răspunsul e sub picioarele mele: de la fapte necugetate comise de așa-numiții prieteni, apropiați, de oameni ce pot rămâne indiferenți la simbolistica unei asemenea zile. 

     Pentru că există mulți oameni care se prefac doar că sunt oameni. De ce? Pentru că le e în cot și într-un loc de noi, și nu au curajul s-o recunoască. Până în clipa când toţi vor fi trăsniți de Sus și or începe a vedea lucrurile aşa cum le văd eu.

Combate discriminarea!

SIMȚIND-O PE PROPRIA PIELE...

     Pe data de 3 decembrie 1982 Adunarea Generala a decis Programul Mondial de Acțiune pentru persoanele cu dizabilități. Așa fel naște Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Consfințită de O.N.U. pentru a motiva în plus populaţia să înţeleagă efectele dizabilităţilor şi pentru a combate discriminarea. Numai nu și la noi. Simțind-o chiar pe propria piele. Și tocmai de unde te aștepți mai puțin, din partea fratelui vitreg și familiei lui.
     Răsfoiește puțin blogul!

 

     Cu părere de rău, aici trebuie să le dai în cap cu Programul ăla ca să pătrundă ceva și la mintea lor îndobitocită, ori să fie puși în căruciorul cu rotile să vadă cât de mult timp rezistă, apoi poate să râdă dacă vor avea obrazul. Dar obrazul ca obgrazul, dacă n-au cultura și bunul simț!

     Ne naştem mai puri într-o altă dimensiune.

Viața într-un scaun rulant

SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA!
SCHIMBĂ-ȚI ATITUDINEA! SCHIMBĂ-ȚI LUMEA!

❝Lumea asta se aseamănă cu un vast bâlci.❞

Ion Luca Caragiale

     Viaţa într-un scaun cu rotile este, pentru cei mai mulţi dintre oamenii sănătoși fără handicap o imagine pe care o privesc rareori, din contextul nostru. Ca o situaţie în care oricine se poate pomeni la un moment dat și nu se poate să fie tolerată în așa hal.

     Multă lume ne văd cum strecurăm și noi câte un zâmbet și își fac impresia că ăștia stau bine în cărucioarele alea (cine le are), pe șezute mereu odihniți, fără să gândească câte îndurăm. Cu fiecare an corpul slăbește, lună de lună apar ulcerații, zi de zi preponderent probleme de stomac și altele atâtea ce nu pot fi descrise în cuvinte aici.

     La toate greutăţile vieţii cotidiene, se adaugă şi insensibilitatea celor din jur, şi în special a instituţiilor publice sau agenţilor economici, care, din neştiinţă sau nepăsare, nu dau doi bani pe chinul prin care trec aceşti oameni. Dar cu-i pasă?!

     Întregul periplu de străduinţe de a face lumină și pe strada mea s-a transformat încet, încet într-o luptă în van îndreptată împotriva unei lumi fără ochi, urechi, grai sau inimă.

     Schimbă-ți gândirea! Schimbă-ți atitudinea! Schimbă-ți lumea!

Pune Suflet!

UN DECEMBRIE ROMÂNESC

Nimic nu poate face ca să-mi uit obârșia și Neamul!

A mai trecut o lună de zile de la acele incriminări îndrăcite aduse mie, unui damblagiu în agonie. De doi intruși ce au sfidat și pe Dumnezeu numai nu cumva să-și rupă gâtul, sau să se molipsească de la mine și să le cadă picioarele pentru un prăpădit de invalid paraplegic. Nu știu cum pot exista asemenea indivizi, impasibili care nu se chinuiesc să-ți acorde ajutorul făgăduit cu atâtea vorbe, nici măcar ca între oameni, refuză să pună din suflet
în locul rânjetului de idiot.
 

Cu mine se ÎNTÂMPLĂ ceva. O viață de PARALITIC!
Nu vrea să știe NIMENI de așa ceva!!

Și iată-mă într-un Decembrie Românesc cu acte moldovenești în sudul Basarabiei (Bugeacul), câștigată prin furt de Ucraina, ca și Bucovina de Nord. Dezolat, aici nici o zi nu trece ca să nu simt durere și trădare și seamănă una cu alta.
Încât nu mai pot deosebi, Una de Alta!

Dar nimic nu poate face ca să-mi uit obârșia și Neamul!
 Și mă bucur să prind Radio România Actualități!
Să fim sănătoși și să ne meargă bine!
La Mulți Ani, Frați Români!